Arnica carul-pădurilor


April 18, 2018 Facebook Twitter LinkedIn Google+ Remedii Naturiste


Arnica

Arnica (Arnica montana) are proprietăţi imunostimulatoare deosebite, acţionează ca antiseptic şi ca antibiotic la nivel respirator sI urinar.

La noi, această plantă mai este cunoscută popular sub denumirile de carul-pădurilor, carul-zânelor, ciudă, cujdă, iarba-soarelui, podbal de munte, roit, tabacu câmpului.

Arnica

Arnica

Compuşii activi conţinuţi de arnică sunt uleiuri volatile, carotenoizi, fiavonoizi şi alcool triterpenic. Radacinile plantei conţin ulei yoiatil (0,5-1,5 %), acid cafeic, inulină, timo|ul şî zaharoză.

Florile de arnică sunt bogate în ulei esenţial, flavonoide, carote noizi, acizi organici, taninuri, fItosteroii, acizi organici, dar şi sărhri minerale sau vitaminele BT, BZ, C şi E.

Mai mult, Organizaţia Mondială a Sănătăţii i-a recunoscut, recent, acestei plante şi calităţile antiinflamatoare deosebite, datorate substanţei numite helenalină. Din acest motiv, utilizată extern sub formă de geluri, uleiuri sau unguente, arnica este ideală pentru a combate febra şi contracturile musculare, durerile reumatice şi post-traumatice.

De la arnică se utilizează în mod special fiorile, fără codiţe, şi, mai rar, rădăcinile sau planta întreagă. Ele se recoltează în momeritul începerii înfloririi.

Florile se întind în straturi subţiri, de preferinţă în uscătorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 grade C, pentru a se usca cât mai repede.

Din cinci-şase kg de flori proaspete se obţine un kg de produs uscat.

Indicatii : 

Durerile musculare si articulare, reumatice sau post-traumatice; contuzii, echimoze, lovituri, entorse; la sportivi in caz de suprasolicitare musculara.
Hrăneşte şi regenerează pielea datorită conţinutului foarte ridicat de principii active; vasoconstrictoare, mărind viteza de circulaţie a sângelui; sedativă, liniştitoare, astfel poate fi utilizată în reumatism cronic, laringite, traheite; util în tratarea contuziilor, rănilor, hemoroizilor, arsurilor şi hematoamelor, prin aplicaţii externe locale.
Gaesti a noi zeci de produse pe baza de arnica la un pret bun fara concurenta.
Remedii pe baza de Arnică

Pulberea de arnică se obţine din măcinarea în râşniţa de cafea a florilor uscate ale plantei. Un vârf de cuţit de pulbere de arnică, de trei ori pe zi, înainte de mese, este indicat în caz de insuficienţă coronariană, hipertensiune, anghină pectorală, traumatism craniocerebral sau cefaiee post-traumaticâ, dar şi în caz de pareze şi semipareze. Pentru acestea din urmă, pulberea de arnică se asociază foarte bine cu amestecul de pulbere de rozmarin, pulbere de salvie şi pulbere de măghiran, câte un gram din fiecare.

Infuzia/decoctul de arnică se prepară dintr-o lingură sau două de plantă la o cană de apă de 250 ml, înfuzată timp de zece minute, sau fiartă timp de cinci minute. Cu această infuzie se face gargară, pentru a combate laringitele, amigdalitele sau faringitele. Ceaiul din frunze şi flori de arnică se bea în vechime contra diareei şi dizenteriei, precum şi în bolile neuropsihice, iar cu decoctul se făcea gargară prelungită. De asemenea, decoctul din arnică este util pentru băi contra reumatismului. Ceaiul făcut din părţi aeriene este bun la răceală, lar cel din floare, în boli de ficat.

Uleiul din arnică se prepară dintr-o mână de flori proaspete, care se mărunţesc, se pun într-un borcan şi se toarnă 200 ml de ulei de floarea-soarelui. Uleiul se lasă la soare, timp de trei săptămâni, după care se filtrează. Se fricţionează locurile dureroase, de trei-patru ori pe zi. Uleiul este eficient în cazul contuziilor, al fracturilor, entorselor, dar şi în alopecie. De asemenea, uleiul de arnică este indicat ca adjuvant în tratamentul cancerului limbii, aI cavităţii bucale, al gâtului. În acest caz, se clăteşte atent gura cu uleiul din arnică, de trei ori pe zi, timp de 5-10 minute.

Tinctura de arnică se obtine din 50 g de flori proaspete (culese de cel mult patru ore), macerate în 250 ml de alcool de 70 de grade, timp de cinci săptămâni, într-un borcan închis ermetic. Tinctura strecurată se păstrează în sticlute mici, închise Ia culoare. Este indicată în bronşite, gripe, răguşeală, nevroze, guturai, insomnii, incontinenţă urinară, ischemie cardiacă.

Atenţie! Tratamentul intern prelungit sau în doze mari poate da stări de greaţă, diaree, ameţeală, tulburări de echilibru, tulburări respiratorii sau chiar paralizie.
Nu se administrează copiilor sub 3 ani, femeilor însărcinate sau care alăptează. Copiilor cu vârste între 3 şi 7 ani li se administrează doar sub supravegherea unui fitoterapeut.

Comments

error: Content is protected !!